Nunta Fiului de-mpărat


Din ziua-n care S-a-nălţat,
În cer e mare sărbătoare
Un Tată şi Dumnezeu adevărat,
Îşi îmbracă Fiu-n strai’ de Mire!


„Sunt emoţionat, dar plin de bucurie”
Îi şopti Tatălui uşor...
„Căci de mult aştept această zi să vie,
Să-Mi stâmpăr inima de dor”!


„Ştiu Fiule, c-aştepţi cu-ardoare
Să-Ţi răpeşti Mireasa-n nor
Şi să-ncepeţi veşnicia-n sărbătoare,
Într-o altă ţară, sub un alt decor!


Din clipă-n clipă, stă să se-ntregească
Numărul celor pe care i-am chemat
Încă le mai dau harul să se pocăiască,
Să-i aşez la masă, cu un Fiu de Împărat !


Îi invit adeseori la nuntă...
Dar pentru holde şi negustorii mă lasă,
Oare chiar pe nimenea nu-l mai încântă,
Gândul de a fi mireasă?

~Amin~